3 lucruri. O zi ideală. Lecții de viață

Etichete

, , , , , , , ,

Mai bine de două săptămâni au trecut de când al meu tată se roagă de mine să mă uit la aceste două filmulețe. Acum realizez DE CE.
Adevărate lecții de viață. Spre marea mea rușine…astăzi, acum mi-am făcut timp să le dau atenție. Da, zic bine, „a-ți face timp”.

Acum, sincer, în care dintre acestea vă regăsiți sau v-ați regăsit, la un moment dat?

RIC ELIAS:

3 lucruri pe care le-am învățat în timp ce avionul meu se prăbușea

Ce ați schimba?
http://ted.com/talks/view/id/1130

NIGEL MARSH:

Cum echilibrezi viaţa personală cu munca

La final, Nigel descrie cum ar „arăta” o zi IDEALĂ din viața lui:
„Mă trezesc bine odihnit, după un somn bun.
Fac sex
Plimb câinele
Iau micul dejun cu soția și copiii mei
Fac sex din nou
Duc copiii la școală în drum spre birou
Lucrez trei ore
Fac sport cu un prieten la prânz
Lucrez încă trei ore
Mă întâlnesc cu câțiva prieteni la bar, pentru o băutură la începutul serii
Merg acasă pentru cina cu soția și copiii mei
Meditez o jumătate de oră
Fac sex
Plimb câinele
Fac sex din nou
Merg la culcare”

http://ted.com/talks/view/id/1069

Aplauze

„Tăticii” Relaţiilor Publice

Etichete

, , , , , , , , , , , ,

Vorbim despre PR, încercăm să cunoaştem cât mai bine acest domeniu şi, mai mult decât atât, să intrăm în lumea PR-ului, de ceva vreme şi online, ne place şi tindem să credem că orice are nevoie de PR în ziua de astăzi, dar v-aţi pus vreodată întrebarea: “Care este primul nume, prin care se poate defini PR-ul ? Cine sunt cei care au adus în discuţie o astfel de arie?”

Ei bine, în rândurile care urmează, vom analiza câteva nume sonore, pentru domeniul Relaţiilor Publice.

Începem cu secolele XVII – XVIII, în timpul Revoluţiei Americane, când în peisaj apare:

SAMUEL ADAMS

Primul care a înţeles importanţa publicului şi a opiniei publice. Cel care mobilizează publicul, recurgând la un plan de relaţii publice, care includea:

• adoptarea unor organizaţii care să promoveze ideile revoluţiei prin acţiunile pe care le întreprind

• utilizarea simbolurilor care să emoţioneze publicul

• utilizarea unor sloganuri

• organizarea de evenimente care au înclinat balanţa opiniei publice în favoarea declanşării Războiului de Independenţă, evenimente precum : The Boston Tea Party, The Boston Massacre, The Sons of Liberty etc

Ne aflăm acum în secolul al XIX-lea unde numele…

… P.T.BARNUM

trebuie sa ne ramana in minte!

Ce rol a avut el, mai exact? Cunoscut şi ca “omul showbusiness-ului”, acest Barnum era maistru al pseudo-evenimentelor, al creării de spectacol şi obişnuia să utilizeze publicitatea masivă drept instrument de comunicare publică. A fost adeptul strategiei “The public be fooled”, prin aceasta înţelegându-se lipsa totală a responsabilităţii sociale în actiunile şi evenimentele pe care le iniţiază.

IVY LEE primul consilier de Relaţii Publice

Este cel care aduce Relaţiile Publice la un alt nivel, acela al informării publice, fiind adeptul strategiei “The public be informed”. Înfiinţează propriul birou de presă, declarând urmatoarele:

“Acesta nu este un birou de presă secret. Toată munca noastră se face la vedere. Scopul nostru este de a furniza ştiri. Aceasta nu este o agenţie de reclamă; în cazul în care veţi considera că informaţiile noastre ar trebui doar să treacă prin biroul dumneavoastră, nu le folosiţi. Datele noastre sunt foarte exacte. Vă vom oferi prompt detalii suplimentare referitoare la subiectul tratat şi ne va face o mare plăcere să acordăm asistenţă oricărui redactor interesat în verificarea directî a oricărei informaţii. Pe scurt, planul nostru este pur şi simplu conceput pentru a sprijini prompt şi eficient concernele şi instituţiile de presă, pentru a furniza presei şi publicului din Statele Unite ale Americii informaţii asupra unor subiecte considerate valoroase şi demne de a fi cunoscute.”

Cuvintele lui vorbesc de la sine. Transparenţă şi adevărul absolut cred că sunt cuvintele care caracterizează cel mai bine strategia lui. Astfel, Lee repoziţionează Relaţiile Publice, punând accent pe: implemetarea acţiunilor în vederea susţinerii mesajelor transmise, deschiderea organizaţiilor către mass-media, satisfacerea interesului public, motivarea publicului prin simboluri şi sloganuri.

Cum a ajuns domeniul Relaţiilor Publice şi în universităţi, poate vă întrebaţi! Ei bine:

EDWARD BERNAYS

El este cel care a reuşit acest lucru. Considerat „părintele Relaţiilor Publice”, activitatea lui Bernays în ceea ce priveşte acest domeniu cuprinde: spaţiul practicii relaţiilor publice, spaţial universitar şi spaţiul literaturii de specialitate. Este cel care face trecerea de la “The public be informed” la “The public should be understood and it’s needs considered”.

Practică relaţiile publice mai bine de 75 de ani pentru peste 450 de organizaţii din Statele Unite ale Americii. ( fără nume, că doar nu facem reclamă :-j ), reuşind să aducă PR-ul în sfera activităţii didactice, stabilind recunoaşterea academică a acestui domeniu. Trebuie reţinut, de asemenea, că Edward Bernays este autorul primei cărţi de relaţii publice, Cristalizarea Opiniei Publice (1923), o carte în care sunt prezentate activităţi şi campanile de PR realizate de el de-alungul timpului.

Una peste alta, nume ce trebuie reţinute în istoria PR-ului: Samuel Adams, P.T.Barnum, Ivy Lee, Edward Bernays, oameni care nu au fost doar promotori ai domeniului Relaţiilor Publice, ci şi fondatori ai unor noi tipuri de comunicare, ai unor tendinţe ale vremii, reprezentanţi ai unor mentalităţi cât mai diverse asupra opiniei publice. Rămâne la hotararea voastră pe care îl urmaţi ca exemplu în potenţiala carieră de specialist în Relaţiile Publice, atâta vreme cât nu uitaţi de unde s-a pornit „totul”.

117 ani. Martha Graham

Etichete

, , ,

Martha Graham.
Astăzi se împlinesc 117 de la naşterea artistei. Coregraf si dansator. Promotoare a dansului modern, daca ma intrebati pe mine.

Dar, ce ar fi sa vedeţi singuri. Mai jos, cele patru videoclipuri, splendide, care conţin seria Appalachian Spring

Appalachian Spring Part 1/4

Appalachian Spring Part 2/4

Appalachian Spring Part 3/4

Appalachian Spring Part 4/4

Vă place, aşa-i? 🙂

In orice artă există reguli. In dans…

Etichete

, , , , , ,

Dacă îţi trecea prin minte cum că în dans, nu există reguli, ci doar libertate de mişcare, dacă te gândeai că nu trebuie decât să mişti, eventual în sincron, mâinile şi picioarele sau, dacă te gândeai că în dans nu există reguli, te înşeli.

Pentru că şi dansul este o artă care merită şi trebuie valorificată, nu este suficient doar să ai un strop de talent. În rândurile care urmează, dacă te regăseşti prin cei „talentaţi”, poate că nu este târziu şi deloc greşit să iei în considerare următoarele:

VALS LENT
• Are reguli foarte stricte, cu mişcări lungi, elegante, care îl individualizează
• Figurile specifice acestui dans sunt cele cu învârtiri şi rotiri
• Muzica este ¾, cu un tempo lent de 27-30 bătăi/minut, pe fiecare bătaie se execută un pas

VALS VIENEZ
• fugitiv, uşor, bazat pe rotiri largi, în deplasări continue şi uşoare aplecări de corp dând acea senzaţie de ” plutire ” continuă, de zbor în ritmul muzicii
• E cel mai spectaculos şi cunoscut dans standard
• Muzica de ¾ , tempo 58-60 bătăi/minut

TANGO
• mişcări lungi, elegante, care îl individualizează
• Figurile specifice acestui dans sunt cele cu învârtiri şi rotiri
• Muzica este ¾, cu un tempo lent de 27-30 batai/minut, pe fiecare bătaie se execută un pas

SLOW FOX
• Un dans liniştit cu paşi inegali, cu unduiri neîntrerupte, cu mişcări largi, în care corpul avansează lunecând într-o deplasare continuă
• Ritm 4/4 cu timpii 1 şi 3 accentuati, tempo 30 măsuri/minut. Numărătoarea “Slow” = două bătăi, “Quick” = o bătaie

QUICK STEP
• Este cel mai energic dans standard, jucauş şi vioi, cu un ritm ascuţit dar, în acelaşi timp, uşor ca un fulg, emanând un farmec aparte. Figurile sunt dinamice pretinzând mult exerciţiu şi sincronizare
• Ritm 4/4, timpul 1 şi 3 accentuaţi, cu tempo rapid 50-52 măsuri/minut. Numărătoarea ” Slow ” = două bătăi, ” Quick ” = o bătaie

STREET DANCE:
• mereu în schimbare cu noi stiluri aparând mereu, inspirate din muzica hip hop şi RnB
• presupune mişcări caracteristice de street dance să fie îmbinate cu alte forme mai tradiţionale de dans, dând astfel naştere unor stiluri precum lyrical hip hop (mişcări mai fluide şi cu interpretări teatrale) şi street jazz (un hibrid între hip hop modern şi jazz dance)
• regulile stricte sunt inlocuite cu elemente de freestyle si improvizatie, evidentiindu-se modul absolut liber de a-ti exprima fiecare miscare a corpului.

SALSA
• se dansează în 8 timpi, însă practic se calcă doar 6 paşi, 2 fiind pauze.
• de obicei se dansează în cuplu, bărbatul fiind cel care conduce şi dirijează mişcările femeii.
• mişcările picioarelor (paşilor) sunt lente în comparaţie cu mişcările braţelor, care trimit în permaneţă diferite semnale partenerei: semnal de piruetă pe stânga, pe dreapta, etc.
• Pasul de bază Pasul de bază al bărbatului: Iniţial, corpul este drept, picioarele cu vârfurile puţin depărtate (nu sunt paralele – ci mai mult în formă de v) şi depărtate la o lăţime de umeri

CHA-CHA
• Numărătoarea caracteristică: un, doi, trei, cha-cha
• cere paşi foarte mici – se dansează pe o masură de 4/4 şi numărătoarea era 1,2,3 şi,4, iar dansatorii fac întoarceri în executia pasilor
• Paşi încrucişati, rotaţii, mişcări laterale erau de asemenea incluse, cu frânări
• Măsura muzicală este de 4/4, tempoul fiind de 30 măsuri pe minut.

Mai multe detalii? aici şi aici. Articolul poate fi găsit şi aici, acelaşi autor. :).
Pentru că tot am adus vorba de reguli, măsuri muzicale ce trebuie respectate, cred ca o regulă pe care ar trebui să o respectaţi, periodic este să…

…simţiţi ritmul!

Enjoy!

UN sentiment. Mulţumesc!

Etichete

, , , , , , ,

Scriam pe facebook „da, recunosc…mă încearcă UN sentiment. credeţi-mă că habar nu am să îl exprim în cuvinte (vorbit sau scris). dar ştiu că e de bine! :)”. Nici acum nu mi-am dat seama ce semnifică şi cum aş putea să îl scriu sau să îl spun. (poate mă ajutaţi voi…)

Motivele sunt…multe. Imi dau seama câte se pot întâmpla şi schimba într-o zi, în 24 de ore. Primul şi cel mai important pentru mine, hai sa spunem „pe ziua de astăzi” a fost acesta:

Şi stau să mă gândesc acum: ne bucurăm, unii, când proiecte de CSR sunt finanţate. Dar ce înseamnă CSR, de fapt? Pentru mine, pentru cei care chiar vor să fie responsabili înseamnă să faci bine, oricând, oriunde, oricum, oricui. (că e planeta, mediu, animal şi, mai ales un om), asta înseamnă să fii responsabil. Fără să aştepţi nimic în schimb.

Fără să ştiu câţi dintre cei care au spus (prin mesaje private sau în commenturile acestui post ş.a.m.d) că vor dona, chiar o vor face, fără să am pretenţia să înduioşeze X şi Y persoane…eu mă bucur că acest articol a apărut şi că a mişcat persoane şi că şi că…da, îmi dau seama, ce lucruri mărunte. Păi bine, alea fac diferenţa, zic. Pentru că îţi pătrund în conştiinţă, pentru că te fac să vezi că nu e roz, pentru că te fac să te bucuri de ceea ce ai şi chiar să dai din puţinul pe care îl ai. Şi tot astea te fac să te simţi…aşa cum mă simt eu acum şi nu pot „exprima”, scris sau verbal.

Pentru toate acestea, mulţumesc verişorului meu (Sebastian Lungupoza din postul lui Andi Moisescu), căci mi-a dat din puterea lui. 🙂

29 Aprilie – pentru dans

Etichete

, , , ,

Era să uit. De fapt, am cam uitat, deja este luna mai, deja. A fost ziua dansului. Acum, la sfarşitul lui Aprilie.

Atâtea cuvinte într-o simplă mişcare. Oriunde

Nu mi-am propus să dezvălui, cu lux de amănunte, tot ceea înseamnă dansul în fiecare ţară, continent, colţ al lumii şi nici să vorbesc despre comunicarea non-verbală atât de prezentă în această artă, ci urmăresc, prin fiecare articol pe care îl scriu să vă introduc în această lume a dansului, atât cât este nevoie pentru a vă stârni curiozitatea. Şi nu curiozitatea de a citi mai multe despre dans, cât mai degrabă, curiozitatea de a practica această artă.

(eu.dans.coregrafie)

O zi a dansului. DOAR a dansului

Data aleasă pentru ziua mondială a dansului29 APRILIE – este cea a naşterii, în 1727, a creatorului baletului modern, Jean-Georges Noverre. Această Sărbatoare a Comunitaţii Mondiale a Dansului este celebrată de dansatorii din întreaga lume, care vor să-şi împlinească dorinţa de a aduce dansul la nivelul recunoaşterii universale pe care o merită. Dansul este considerat cea mai veche formă originală de expresie umană. Lumea dansului cu frumuseţea mişcărilor, cu efortul şi cu pasiunea de care dă dovadă artistul, ne convinge că nimic nu se compară cu ceea ce poate să creeze omul. Ar fi multe de spus despre dans, dar niciodată nu vom cuprinde în cuvinte ce s-a exprimat în paşi şi mişcări perfecte ale corpului.
(citat)

În timp ce dansul a fost parte a culturii umane de-a lungul istoriei, este o artă care nu are prioritate, „libertate”, dacă vreţi, din cauza unor rigori, oficiale, din întreaga lume.

Profesorul Alkis Raftis, Preşedintele Consiliului Internaţional de Dans, în 2003, afirmă: “ In more than half of the 200 countries in the world, dance does not appear in legal texts (for better or for worse!). There are no funds allocated in the state budget to support this art form. There is no such thing as dance education, private or public.” Nu l-am tradus, întrucât nu am vrut să stric esenţa mesajului şi anume: oamenii, din cel puţin jumătate dintre ţările din lume, nu au un sistem care să susţină, din punctul de vedere al resurselor financiare, arta. Nu există, după cum afirmă şi Alkis Raftis, o “educaţie a dansului”.
(sursa: Wikipedia, traducere proprie)

Ziua Dansului în anul 2005 s-a concentrate pe educarea publicului. A fost propusă sărbătorirea acestei zile în şcoli, prin redactarea de eseuri despre dans, prin desene dedicate tot dansului, prin dansul liber, pe străzi ş.a.m.d.

În anul 2006, mesajul Preşedintelui Consiliului Internaţional de Dans, făcea referire la dansatori, care să se alăture organizaţiilor, în susţinerea acestei arte, prin exprimarea liberă a opiniilor, aceasta fiind una dintre cauzele principal pentru recunoaşterea minimă a danslui ca artă şi parte important în societate. Mesajul Preşedintelui era pe cât de simplu, pe atât de explicit: “Dancers of the world, unite!”

Anul 2007 al Zilei Dansul a fost dedicată copiilor.

Având în vedere situaţia şi postura în care se afla Alkis Rafits, acesta remarcă, în 2008, importanţa următorilor actori în evoluţia dansului: Guvern (naţional, local, reginal), sponsori, mass media (ziare, reviste, radio, Televiziune). Toţi aceşti factori, publicurile sale ţintă, sunt cei care influenţează negativ arta. Dansatorii profesionişti se “luptă” în a-i apropia cât mai mult de această artă şi , mai ales, în a o susţine.

Nu în ultimul rând, dincolo de toate semnificaţiile dansului, de calitatea acestei arte de a destinde omul, oriunde în lume, dansul are un important rol psihologic. Trăim într-o lume în care nivelul de trai şi modul de viaţă al copiilor este mai redus decât cel al adulţilor. Unul dintre principalele motive, dacă nu chiar cel mai important este lipsa de exerciţiu fizic, lipsa unor metode de relaxare fizică şi psihică, lucru posibil prin dans. (citat)

Acestea fiind zise…shall we ( all )dance?

Articolul de faţă (l-am) scris şi aici.

Oprire.Constanţa.

Etichete

, , ,

(sursa foto)

Rareori am mers cu trenul. Şi, de fiecare dată când am fost, decât traseul Alexandria – Bucureşti Nord – Mangalia l-am făcut. Spre mare, deci.

La mare mă îndrept şi acum. 🙂 Da, de 1 mai. Şi nu pentru că sunt adepta petrecerilor în această zi, ci pentru că este prima dată când plec…de 1 mai…altundeva decât în capitală sau acasă. Şi, iacă-tă s-a nimerit ca destinaţia să fie Vama. Vama Veche.
Spre marea mea surprindere nu este aglomeraţia atât de mare pe cât mă aşteptam, dar cei care sunt acum în vagon, au grijă să „întreţină” atmosfera cât pentru întregul tren.

În trenul Rapid, cu plecarea de la ora 15.40 din Gara de Nord, în vagonul 3, în faţa mea stă un domn, costumat în uniformă…să-i spunem, militară. Are în piept o insignă albastră cu „29 aprilie”. Habar nu am ce semnifică, dar e tare amuzant. :D.

Momentan, am ajuns în Constanţa. Trenul e oprit. Mă uit cum coboară toţi. Aproape toţi. Şi mă întreb, acum…oare nu ar trebui să coborâm şi noi?

În urmă…

Etichete

, , ,

Aceste rânduri le aştern în urma unor discuţii cu persoane cunoscute, dragi mie (mai mult sau mai puţin).Există fel şi fel de oameni în viaţa fiecăruia dintre noi. În fine, nu asta contează. Ceea ce contează este acel „există”.

Spuneam, într-un articol anterior că oamenii chiar fac diferenţa. Şi mi-a fost confirmat şi în această seară. Da, am deschis sertăraşele amintirilor şi mi-am dat seama că de la fiecare persoană cu care am intrat în contact, am învăţat câte ceva. De fapt, nu. Am învăţat este puţin spus. Am aplicat în viaţa de zi cu zi, chiar acele „lucruri absorbite” mi-au fost învăţături care m-au ajutat să fiu…ceea ce sunt acum. Cu bune şi cu rele, cu realizări…(poate, deocamdată) mici, aşteptări…mari, ţeluri…înalte.

În urma acestor interacţiuni cu X, Y, Z, mi-am dat seama că aceşti oameni au lăsat ceva în urmă…că a meritat să îi cunosc, mai mult sau mai puţin bine. Pe unii dintre ei, chiar şi la o primă vedere . A fost suficient. Am spus: Da, merită să cunosc mai bine persoana sau…mai bine, nu.

3 lucruri

…esenţiale, pentru mine, am învăţat, am aplicat şi încerc să o ţin tot aşa:
– rămâi „chill” orice, oricând, oriunde, timpul le rezolvă pe toate
– încearcă să-ţi depăşeşti limitele şi să ieşi din zona de confort
– prioritizează şi simplifică

Şi îmi pun acum întrebarea…

Oare eu am lăsat ceva în urmă? Pe oriunde am fost…cu mintea, sufletul sau cu ambele? Oare eu am…determinat, motivat, influenţat (pozitiv) una, două, trei persoane care au intrat în contact cu mine? Oare am fost vreodată, chiar şi pentru câteva secunde, un exemplu…bun ?

Dacă răspunsul chiar şi la una dintre aceste întrebări este DA, atunci sunt toată un zâmbet. Pentru că  nu este o satisfacţie mai mare pentru mine decât aceea să ştiu că am ajutat, câtuşi de puţin, pe cineva să „iasă din cutiuţă”. Sau să îşi schimbe o părere în bine. Sau să ia o decizie pe cât de dificilă, pe atât de importantă. Sau, mai mult, să îi fiu exemplu…

Ritm de dans

Etichete

, , , , , , , ,

Vals, tango, menuet, salsa, cha-cha…

…ce ştii despre aceste stiluri de dans în afară de nume?


(sursa foto)

Orice stil de dans…are o istorie în spate.

Majoritatea dansurilor “strămoşilor” noştri găseau ca surse de inspiraţie:
– Anotimpurile
– Etapele vieţii
– Perioadele de vegetaţie

Mai mult, dansul era perceput ca un moment definitoriu pentru etapele importante din viaţa unui om, începând cu naşterea ( intrarea în trib, maturizarea, adolescenţa, căsătoria, copiii) şi, în final, moartea.

În timpul Renaşterii şi a secolului XVI, dansul de societate a devenit mai ferm ancorat la curţi, ale căror membri costumau, în mod sistematic, dansatorii de dansuri populare pentru a executa dansuri elaborate conform codului lor de maniere. Stilurile s-au conturat mai ales în Franța unde curtea regala dicta eticheta si comportarea morala pentru toata Europa. (citat)
Aflați faptul că stilurile de dans, s-au schimbat, de-a lungul timpului, mai ales, din cauza stilurilor de viaţă, a valorilor societăţii din perioadele respectiv.

Astfel, secolul XVII – menuetul era simbolul elegantei aristocratice. Valsul a devenit popular în aceeaşi perioadă şi a schimbat stilul de viaţă din vremurile respective, din cauza poziţiei apropiată necesară între parteneri. Cu alte cuvinte, s-au sfidat convenientele sociale ale vremii.
Secolul 20 a marcat schimbarea constant a dansului de societate, conform practicilor din mediu şi contextului social din acele vremuri.
Ritmurile sincopate ale muzicii “american ragtime” au inspirat ritmurile de foxtrot şi shimmy. După ce al 19-lea amendament a dat femeilor dreptul de vot în 1920, acestea s-au “emancipat” – a apărut charlestonul. Jitterbug a apărut din imporovizaţiile de Swing din anii 30-40. Discurile “long play” au apărut în 1949, iar în 1950 adolescenţii născuţi în timpul “baby boom” postbelic au lansat fenomenul rock-n-roll. (citat)

Anii 1970 au marcat intrarea în forţă a stilurilor dansurilor disco şi dansului popular.
Dansul de salon (ballroom dance, impartit in doua stiluri : American (care poate fi dans ritmat sau moale, “smooth”) şi international. Dansul de salon poate fi considerat dans de societate pentru că încurajează interacţiunea socială, având în vedere faptul că partenerii dansează în doi, iar principiile specifice acestui stil, sunt valabile oricărui tip de dans (rock, swing, disco, classic vals ş.a.m.d ). Tempoul strict al acestui stil (măsuri de 3/4 sau 4/4) face acest lucru posibil.

Dar, să nu intrăm în detalii de pe-acum. Să descoperim istoria…recunosc, mi-ar plăcea să cunosc măcar jumătate din această istorie şi să o practic…în întregime.

To be continued…
(acest articol l-am scris si aici)

Zâmbete. acasă.

Da, pentru că atunci când te simţi…încărcat, este nevoie să „te eliberezi”. Şi pentru că discuţiile cu cei dragi, de la amici până la prieteni, pot avea loc oricând, la telefon, în „deplasare”, în parc, am simţit că Sarbătorile Pascale din acest an sunt o unică şi cea mai bună ocazie să merg mai profund de atât.

Pe scurt: m-am spovedit, pentru prima dată în viaţa mea. La aproape 22 ani. Ştiu, poate că este trist, însă…niciodată nu este prea târziu.
Dacă v-aţi spovedit până acum, cu siguranţă ştiţi ce sentiment vă înveleşte tot corpul. Încă de la intrarea în Biserică, am simţit liniştea acelui loc sfinţit şi pentru 60 minute, parcă eram altă Maria.

Am simţit că m-am născut iar. :). Nu vreau sa filosofez şi, cu atât mai mult, să „o iau pe arătură”, dar…nu mi s-a mai întâmplat niciodată să fiu atât de împăcată. La propriu şi la figurat. Da, a durat o oră, dar o oră în altă lume. Acasă.

Încă nu îmi vine să cred câţi copilaşi au venit. Şi cei care gângureau, de nici un an de zile şi cei oleacă mai mari, care stăteau cu bunicii de mână şi ascultau preotul, până la liceenii care, de bine, de rău, îşi puseseră telefoanele pe silent. Oameni frumoşi. Pe care mă mir că nu îi văd în oricare altă oră din zi, când vin acasă. Probabil pentru că vin rar sau pentru că oamenii frumoşi se duc în locuri frumoase…sufletului. Toţi cu zâmbetul pe buze.
(sursa foto)

Zâmbet pe care mi l-au transmis şi mie. Iar eu…dau mai departe…zâmbiţi, vă rog. 🙂