A trecut ceva vreme de când nu am frecventat cursuri de dans.

Şi, pare-se că, odată cu apariţia soarelui, şi-a aruncat o rază şi pe strada mea. Suficient cât să-mi reînvie dorinţa de a investi timp pentru  marea pasiune. 🙂

De ceva vreme simţeam că trebuie să reiau cursurile, iar odată cu amintirea momentelor din vara anului 2011, sentimentul s-a întărit. Da, în vara lui 2011, veneam acasă de la cursuri şi parcă eram alt om, o altă Maria, o Maria care:

  • zâmbea mai mult
  • avea încredere în ea
  • se simţea mai puternică
  • era mai aproape de a se „simţi împlinită”.

Dacă vi se pare că vorbesc prostii, luaţi de vă uitaţi la filmuleţele de mai jos. Să îmi spuneţi, apoi, ce aţi simţit. Dar, repet, vă uitaţi şi urmăriţi mişcările cu atenţie. Ideal ar fi să încercaţi să înţelegeţi şi povestea din spatele coregrafiilor, pentru că da, fiecare are o poveste. Ăsta-i dansul contemporan.

Anunțuri