• HOME
  • EXPERIENCE
  • THOUGHTS
  • CONTACT

~ Copilul râde. Tânărul cântă. Bătrânul tace. (L.Blaga)

Arhive lunare: Martie 2011

On-Off

17 Joi Mar 2011

Posted by marianistor in THOUGHTS

≈ Scrie un comentariu

Etichete

impact, incredere., mutare, necesitate, schimbare, senzatie, traire

Nu îi surâd schimbările, sincer gând. Îi plac: siguranţa, stabilitatea şi organizarea. În munca de zi cu zi, în relaţiile cu oamenii (prieteni, cunostinte, rude) în relaţia cu sine…în viaţă, în genere. Ironia este că viaţa este făcută din schimbări. La naiba! Şi dacă există schimbări, trebuie să te adaptezi. Şi, pe deasupra, să te adaptezi astfel încât să îţi fie şi ţie bine, se zice…

Da, de asta i-a fost teamă, mai mereu. De acele decizii pe care trebuie să le iei în viaţă şi care presupun o schimbare….mare, mică. Nu contează. Este o schimbare, care are o inevitabilă influenţă pe viitor, pe termen scurt, mediu sau lung. Iar…nu contează.

Se simte ca şi când se află pe o tablă de şah. Ca un pion, dar nu în sensul că este „mutat de colo-colo”, ci care trebuie să facă singur mutarea, astfel încât să nu se ajungă la şah mat. Ar fi păcat. Ar fi prea rapid. Ar dura prea puţin, iar impactul ar fi prea mare. Totuşi, o mutare trebuie făcută. Chit că este, chipurile, doar „un joc”…

Reclame

Deja-vu sau…

14 Luni Mar 2011

Posted by marianistor in THOUGHTS

≈ Scrie un comentariu

Etichete

alegeri, retrairi, viata

…”de ce ţi-e frică, nu scapi”

Ai avut vreodată un deja-vu? Cu siguranţă.

Aşa a avut şi ea, de două săptămâni încoace. Dar nu deja-vu…vizual, să zic. Ci o senzaţie, un sentiment negativ, o lipsă de speranţă. Şi, la naiba, intuiţia nu a înşelat-o. Niciodată nu o înşeală, pare-se.

Şi stă. Se gândeşte acum…la ce bun? Să îşi încarce (indulgent spus…îi e milă) memoria, sufletul şi … timpul, care na, se zice că e preţios, cu scenarii. Mai ales dacă simte că, în proporţie de 80%, se vor adeveri. „E adevărat că viaţa nu ţi le dă pe toate. Dar chiar, nici măcar 1 dată? O singură dată să ţi le dea, măcar să vezi cum e”…cuvinte îi încărcau gândurile

Blocată. Pur şi simplu…s-a blocat. Ah şi atât de multumită era. Şi încredere căpătase şi nu prea îi păsa de ziua de mâine, când se va trezi dimineata, se va îmbrăca în fugă şi va ajunge la birou, după ce trecea prin mulţimea de oameni, la fel de grăbiţi ca ea, dar care se uitau cu coada ochiului … iar ea, puţin speriată se oprea, se privea, din cap până-n picioare, să nu fie ceva în…neregulă.

Culmea, acum este chiar ea în … neregulă. Ironic. „Splendid” de ironic. Mâine nu va mai merge pe stradă, cu aceleaşi sentimente ca azi, ca ieri, ca alaltăieri. Va simţi că toţi se uită la ea de parcă îi cunosc…senzaţia din stomac, îi citesc gândurile, îi simt…teama. De viitorul apropiat. Dar, na, recunoaşte în sinea ei că puţin îi pasă.

De altceva îi pare rău…

….că de fiecare dată când simte că ceva îi va sta în cale, se adevereşte. Iar asta fără ca o mâţă neagră să îi taie calea sau fără să spargă vreo oglindă…

Habar nu are, DAR habar nu are ce şi cum să facă, pe ce să se concentreze din câte lucruri solicită concentrarea ei. Nici nu ştie cum se numeşte sentimentul, pentru că este o dubioasă amestecătură între: irascibilitate, tristeţe, şi dor.

Nebunia este că nu poate să aleagă, să amâne sau…să renunţe. Pur şi simplu, trebuie să (le) trăiască…sau..retrăiască. Păcat.

(to be continued…)

Femei de cariera ( de Mircea Dinescu )

08 Marți Mar 2011

Posted by marianistor in THOUGHTS

≈ 3 comentarii

Etichete

antreprenor, business, careiera, femeie, munca, sex, viata

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu. Muncesc ca nişte tâmpite, îi mulţumesc patronului că le dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să se afirme şi să se ţina de deadline.
Pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie „urgent”,”campanie”, „scheme”, „rapoarte”. În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând.

(sursa foto)
Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă,te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă… Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână..

Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinat, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara. Pardon, noaptea.

Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea,nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească. Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în „Baby Boom” se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul,copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă,ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă.

Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.

Când constaţi că fetiţa ta îi spune „mamă” soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia.Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile).

Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui „da”, acoperind o secundă telefonul cu palma, te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.

Mircea, fă-te că trăiesti
! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat. Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna…

Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viața, femeie! Atât cât se poate.. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu.

Cele mai frumoase petice de viață le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viața mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herastrau, când o tăiasem de la ședința de redacție, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: „Mircea, fă-te că lucrezi!”… Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe.

Până când vom pricepe omenește tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem ca trăim.

Categorii

  • EXPERIENCE
  • THOUGHTS

Articole recente

  • Recap!
  • Paradisul porcăriilor
  • Fac ce fac şi revin. La dans.
  • Vreau să fiu autonom în învăţare!
  • Confort vs Risc

Arhive

  • Iulie 2015
  • Septembrie 2012
  • Februarie 2012
  • Noiembrie 2011
  • Octombrie 2011
  • Iunie 2011
  • Mai 2011
  • Aprilie 2011
  • Martie 2011
  • Februarie 2011
  • Ianuarie 2011
  • Octombrie 2010
  • Aprilie 2010
  • Mai 2009
  • Aprilie 2009
Martie 2011
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
Reclame

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Anulează